O zi ca oricare alta. O zi de scoala. Inainte de teza. Pe hol. Mi-e dor sa strang in bratze, sa strang in bratze pe cineva sau chiar si numai amintirea cuiva. Mi-e dor de putina caldura. Mi-e dor. Dar dorul ramane neimplinit. Ca un fulg care cade, dar se topeste inainte sa ajunga jos. Se sfarama, se sfasie, se destrama, devine o umbra de fulg, o umbra de dor, un fum, o inchipuire, un vis, si apoi...si apoi nimic. A disparut.
Vorbesc la telefon, ma cert la telefon, ma rastesc la telefon, incerc sa conving, incerc sa fac ceea ce stiu ce e bine. Ma doare. Chiar si prin telefon ma doare. Ma doare cruzimea realitatii. Ma apasa greutatea. Totul e greu. Chiar si iubirea, chiar si prietenia. Uneori e greu si telefonul pe care-l tii la ureche. Chiar si vocea care se aude din el. Chiar si inima, care simti ca te trage in jos cu greutatea ei.
Primesc o imbratisare. Sau poate e doar umbra unei imbratisari. Poate e reala. Sau poate e doar un vis, pe care mi-l derulez in minte. Putina caldura. Sau doar o impresie. Un parfum care ma atrage ca un drog. Sau poate doar un vis. O privire. Reala sau imaginara? Sincera sau doar de convenienta? Calda sau doar prefacuta? Profunda sau doar inselator de superficiala? Ceva palpabil sau doar o impresie?
Mai conteaza? Gata, m-am trezit. Punct. :)
:X sti k eo te iubeste 4ever :*:*:*:* puiu meu ;))
RăspundețiȘtergere