Moartea iubirii

Intr-o lume manjita de sangele fluturilor cu aripile rupte...Manjita de lacrimile ingerilor care se varsa pentru oamenii care nici macar nu le vad...Intr-o lume intinata de ganduri si fapte prea egoiste si prea meschine...Invaluita intr-un nor de cuvinte negre si ascutite ca niste pumnale...

In lumea asta...In lumea asta, chipul lui Dumnezeu din mine se pierde intr-o umbra stravezie, pe care trebuie s-o caut indelung ca s-o gasesc si sa ma agat de ea, cu disperare si teama...

Credinta, iubirea, visele mele, sunt terfelite in noroi, sunt lovite de cuvinte pe care eu nu le inteleg, si nici n-as putea vreodata sa le scriu sau sa le rostesc...Si le vad, uimita, scrise de mana ta, pe care altadata o sarutam, si nu le pricep, mi se par ireale, mi se pare totul un cosmar grotesc...

Cand persoana pe care ai adorat-o si pe care ai pus-o mai presus de orice te loveste cu neindurata cruzime, spulberand in mii de fasii bucata din sufletul tau pe care i-o darusei...Atunci vei sti, ca si mine, ca iubirea nu e de ajuns....

Intr-o lume murdara si josnica...Unde se calca pe cadavrele sufletelor cazute la pamant...Iubirea inseamna prea putin...Si nu mai poate zbura, pentru ca aripile i-au fost pironite pe o noua cruce, pe o noua Golgota...Iubirea e un alt Iisus, care se jertfeste pentru pacatele lumii...Dispretuita si alungata...Iubirea moare in mainile oamenilor prea rai, prea nepasatori...Si se inalta la cer...Se intoarce de unde a venit...Iar noi ramanem singuri, si tristi...

O lume absurda

Intr-o lume prea dureros de absurda, simt ca ma pierd...

Iubirea e atat de departe, mi-e atat de straina...Ma dezamageste, ma sperie, se joaca nepasatoare cu mine...Nu mai e calda, si vie, asa cum o stiam...E rece, ca ţurţurii de gheata care imi atarna, implacabili, in geam...Iubirea nu mai e a mea....

Prietenia, in care imi puneam toate sperantele candva, ma dezamageste si ea, cu usurinta, chiar cu cruzime...Imi cere mai multe decat ii pot da...Si nu vrea sa imi dea in schimb decat durerea si sentimentul de neputinta pe care-l ai cand ceva iti scapa printre degete...E rece, ca frigul iernii care imi patrunde pana in oase...Nici ea nu-mi mai apartine...

Ramasa doar cu oglinda in care se reflecta propriul meu chip, simt ca nu ma mai gasesc nici macar pe mine. Intr-o lume prea trista, prea nepasatoare, care nu intelege ceea ce se intampla in jurul ei, imi pierd esenta, ma destram, ca o raza de soare strivita de nori...

Cel de langa mine mi-e atat de strain...Nici macar nu ma mai priveste...De mult a incetat sa ii pese...

Mi-a ramas doar Dumnezeu, a carui imagine se pierde si ea in mijlocul unei lumi prea grabite si prea obisnuita cu rautatea...Cu care nu mai pot, nu mai am timp, nu mai stiu sa vorbesc...Si ingerul meu, pe care-l stiu aproape, dar nu-l mai simt langa mine, se tine la distanta, speriat de intunericul ce ma inconjoara din toate partile...Si am uitat sa-l chem, sa-l strig...Si am uitat sa sper...

Imi mai aduc aminte doar cand imi trimite o raza care imi aluneca jucausa pe fata...Sau cand fulgii de nea ma cuprind in dansul lor ametitor, euforic, efemer...Imi aduc aminte de frumos...Si de Dumnezeu...Si sufletul meu se imbata iar, cu o credinta care imi adoarme tristetea ca un sedativ, si care ma ridica spre inalt, spre nemarginit, deasupra lumii prea crude, care omoara vise...

10 lucruri pe care ar trebui sa le faca un iubit

1. Sa fie atent cu iubita lui .

(sa-i deschida usa, sa o ajute cu ghiozdanul sau cu pungile la cumparaturi, etc)

2. Sa-i spuna iubitei lui toate cuvintele frumoase la care se poate gandi, cat de des poate.

(sa-i spuna ca o iubeste, sa-i spuna ca e frumoasa, si, mai ales, sa-i spuna cat de speciala este pentru el)

3. Sa o caute, sa o sune, sa-i trimita mesaje, sa-i dea bipuri, cat de des poate.

(fara pretexte de genul: nu am timp, sunt ocupat, nu am baterie la telefon, nu stiu ce sa scriu in mesaj; mesajele de "noapte buna" si de "buna dimineatza" sunt OBLIGATORII :P)

Si sa-i raspunda mereu la mesajele pe care ea i le trimite.

4. Sa incerce sa-i indeplineasca toata dorintele mici, dar importante pentru ea.

(adica serios acum, chiar cerem atat d multe? :P)

5. Sa petreaca cat mai mult timp posibil cu iubita lui.

(doar de-aia ai iubita, mai :P)

6. Sa aiba grija de iubita lui.

(sa o conduca acasa, sa vina sa o ia de la scoala, sa ii dea geaca lui cand ii e frig, s-o tina in brate cand se simte rau; si toate astea pentru ca, intr-adevar, noi avem mai multa nevoie de grija decat baietii...;;) )

7. Sa faca gesturi frumoase, fara sa aiba nevoie de o ocazie speciala pt asta.

(sa ne aduca flori (de preferinta, trandafiri :P), sa ne cumpere o ciocolata, sa-si puna un status romantic doar pentru noi, si toata astea pentru ca un gest mic chiar CONTEAZA! :P)

8. Sa ii spuna iubitei lui "Te iubesc" in FIECARE ZI, cel putin o data pe zi.

(pentru ca meritam :P)

9. Sa o pupe de cel putin 100 de ori pe zi, sa o mangaie, sa o alinte, sa o rasfete, sa o tina in brate, sa fie tandru, afectuos, dulce, iubitor, romantic...sau macar sa se straduiasca!!!

(pentru ca avem multa nevoie de asta)

10. Sa incerce si el sa se aranjeze cand se intalneste cu iubita lui...macar 15 minute

(asta ar fi un semn de respect pentru iubita lui, care nu vine niciodata la el fara sa se aranjeze macar o ora in oglinda...)

Si sa aprecieze faptul ca ea s-a aranjat timp de atatea ore pentru el :)

Daca fiecare baiat ar face sau s-ar stradui macar sa faca lucrurile astea pentru iubita lui, am fi fericite...E chiar atat de greu?! :P

Inca o poveste

Inca o poveste.

Povestea unei dezamagiri. Povestea unei iubiri ce n-a fost, de fapt, iubire.

Iubirea e pentru totdeauna, pentru doi. Iubire e chiar si-acum, cand eu te caut, si tu o primesti in patutzul ala in care stateam si ne uitam fericiti la filme, pe alta. E inca iubire. Dar e doar iubirea mea. Iubirea ta a disparut, mi-a intors, comoda, spatele, atunci cand mi-a fost mai greu, si-a luat jucariile si a plecat, ca un copil rasfatat, care face numai ce vrea. Iubire e, de fapt, numai numele pe care i-l dau eu acum. Nu, n-a fost iubire. Daca ar fi fost, ai fi stat si tu acuma si te-ai fi gandit, ai fi plans, si n-ai fi suportat alta fata langa tine, cum am facut eu pana acum. Dar tu stai, fericit, in bratele ei.

Iubire a fost cand eu ti-am trimis mesaje, desi tu nu mi-ai raspuns la niciunul dintre ele. Cand te-am sunat, desi tu mi-ai spus ca nu mai ai ce sa-mi spui. Iubire a fost atunci cand m-a durut atat de tare sufletul, cand m-a cuprins atat de tare intunericul, incat am ajuns sa-ti vorbesc urat. Era din prea multa durere, nu din lipsa de iubire, cum ai crezut tu. Iubire a fost, de fapt, atunci cand, dupa 2 minute, desi inca ma durea, te-am sunat inapoi sa-ti spun ca imi pare rau ca ti-am vorbit asa. Iubire a fost atunci cand, desi stiam ca esti al alteia, intram in vorba cu tine pe mess, doar ca sa pot sa traiesc bucuria de a citi cateva cuvinte scrise de mana ta.

Iubire a fost toate noptile in care te-am visat, si in care m-am trezit gandindu-ma la tine. Cand imi doream mai mult ca orice sa iti pot trimite un mesaj, dar n-o faceam, de teama ca ai sa-l citesti cu dispret, cu indiferenta, vazandu-l ca pe o slabiciune, si nu ca pe un mod de a te ruga sa te intorci la mine.

Iubire a fost fiecare lacrima inghetata, pe care l-am rugat pe Dumnezeu s-o transforme intr-o picatura de ploaie sau intr-un fulg de nea, pentru ca, macar asa, uitandu-te pe geam, sa vezi potopul de picaturi ce se revarsa din sufletul meu.

Dar n-ai vazut. N-ai stiut nimic. Inchis in camera ta micuta, fara ferestre, in care o tineai in brate pe ea, ai uitat sa te mai uiti pe geam, pe geamul sufletului tau, ca sa vezi ninsoarea indarjita de afara. Ca sa numeri fulgii, ca sa numeri stropii de ploaie, ca sa numeri lacrimile. N-ai avut nici macar putin timp ca sa intelegi. Nu ti-ai deschis, nici macar o clipa, usa sufletului tau, ca sa primesti gandurile trimise de mine, care bateau disperate.

Mi-ai spus ca preferi sa fii singur, decat sa fii cu mine. Si alte cuvinte grele, care imi apasa inca timpanele. Eu macar ti-am cerut iertare pentru ale mele. Dar tu...Tu ai ajuns sa te bucuri de tristetea mea, nestiind ca sunt trista nu pentru ca nu pot fi altfel, ci pentru ca aleg sa fiu asa.Tot asa cum am ales sa cred in iubire, sa cred in vise, sa cred pur si simplu, desi totul in jurul meu mi-a demonstrat ca ele nu exista. Aleg sa fiu trista, pentru ca prefer sa fiu trista, decat sa fiu indiferenta.

Asa ca poti sa te bucuri, poti sa ma compatimesti, poti sa simti si sa faci ceea ce vrei tu. Pentru mine nu va mai insemna nimic de acum incolo. Imi va ramane in minte doar amintirea ta, amintirea aceluia care se straduia macar sa faca ceva ca sa-mi demonstreze ca iubirea exista. Acela care nu mai exista acum. Tu, cel de azi, nu esti decat un strain. Totusi, ma voi ruga si pentru strainul acesta, ca sa fie fericit, pentru ca oricine merita sa fie fericit.

Dar atunci cand vei vedea ca ploua sau ninge afara, sa stii ca nu vor mai fi lacrimile mele pentru tine. Vor fi doar lacrimile lui Dumnezeu, care plange pentru cata rautate exista in lume...Adio, povestea mea. Asta e ultima pagina....Adio.

Poem solitar

Singuratatea e gri, ca cerul de toamna,

Cand ploaia imi mangaie ochii prin geam,

Singuratatea-i copilul ce nu vrea s-adoarma,

E visul unor vise ce-as vrea sa le am.

Singuratatea-i zapada ce m-acopera, grea,

Cand fug sa ma-ngrop in ninsoare,

E ploaia ce-mi uda, chiar fara sa vrea,

Obrajii, ce tanjesc dupa soare.

E crucea ce-o duc catre-o mana intinsa,

A Tatalui, ce m-asteapta sa vin catre El,

In sufletul meu lumina e stinsa

Dar raze de ingeri ma-nalta spre cer.

A little angel, very far away

Mi-e dor. Iar mi-e dor.

Mi-e dor de TINE.

Distanta e gri, un gri inchis, cenusiu, atat de gri incat pot parca s-o vad. Kilometri, multi kilometri, o mare de kilometri, un ocean de kilometri, o ceatza de kilometri. Pot parca sa-i vad, amenintatori, cum se aseaza cuminti, in sir, ca soldatii, intre mine si tine, intre sufletul meu si sufletul tau, intre mainile mele care se intind si mainile tale, la care nu pot sa ajung, pe care nu pot sa le ating.

Vreau sa te tin in bratze, sa te strang in brate, asa cum n-am avut niciodata ocazia s-o fac, sa-mi intind mainile spre tine si sa-ti cuprind sufletul in ele. Sa te privesc, sa vorbim, si sa-ti cunosc toate gandurile. Sa ma tii de mana si sa simt cu adevarat ca esti fratziorul meu. As vrea sa inlatur cumva distanta care ne-a cam instrainat in ultimul timp.

Nu mai vorbim atat de des, nu mai stiu ce se intampla in viata ta, dar atunci cand vorbim, imi spui ca ma iubesti. Ca inca ma iubesti. Si asta-mi ajunge.

Imi ajunge, dar totusi imi ramane in suflet tristetea, o tristete albastra-gri, ca un cer de toamna, care regreta vara ce a trecut. Pentru ca distanta e atat de mare, incat eu ma simt foarte foarte mica. Prea mica. Dar, timpul nu e trecut. O sa cresc. O sa cresc chiar si eu, pana la urma. O sa cresti chiar si tu.

Daca m-ar intreba cineva: "Ce vrei tu sa faci cand o sa fiu mare?", i-as raspunde:

"Cand o sa fiu mareee...Vreau sa fac rost de o bagheta fermecata, cu care sa pot face sa dispara lucruri." Si as face sa dispara toata singuratatea, si rautatea, si problemele, si greutatile vietii. Si kilometrii. As face sa dispara distanta. Si apoi as veni sa te vad.

Dar o sa ma fac eu odata si odata mare.... :P

Pentru ca esti un ingerash. Si pentru ca esti al meu. Fratziorul meu. Mi-e dor de tine. Te iubesc.

My dreamy reality

O zi ca oricare alta. O zi de scoala.

Inainte de teza. Pe hol. Mi-e dor sa strang in bratze, sa strang in bratze pe cineva sau chiar si numai amintirea cuiva. Mi-e dor de putina caldura. Mi-e dor. Dar dorul ramane neimplinit. Ca un fulg care cade, dar se topeste inainte sa ajunga jos. Se sfarama, se sfasie, se destrama, devine o umbra de fulg, o umbra de dor, un fum, o inchipuire, un vis, si apoi...si apoi nimic. A disparut.

Vorbesc la telefon, ma cert la telefon, ma rastesc la telefon, incerc sa conving, incerc sa fac ceea ce stiu ce e bine. Ma doare. Chiar si prin telefon ma doare. Ma doare cruzimea realitatii. Ma apasa greutatea. Totul e greu. Chiar si iubirea, chiar si prietenia. Uneori e greu si telefonul pe care-l tii la ureche. Chiar si vocea care se aude din el. Chiar si inima, care simti ca te trage in jos cu greutatea ei.

Primesc o imbratisare. Sau poate e doar umbra unei imbratisari. Poate e reala. Sau poate e doar un vis, pe care mi-l derulez in minte. Putina caldura. Sau doar o impresie. Un parfum care ma atrage ca un drog. Sau poate doar un vis. O privire. Reala sau imaginara? Sincera sau doar de convenienta? Calda sau doar prefacuta? Profunda sau doar inselator de superficiala? Ceva palpabil sau doar o impresie?

Mai conteaza? Gata, m-am trezit. Punct. :)