Inca o poveste

Inca o poveste.

Povestea unei dezamagiri. Povestea unei iubiri ce n-a fost, de fapt, iubire.

Iubirea e pentru totdeauna, pentru doi. Iubire e chiar si-acum, cand eu te caut, si tu o primesti in patutzul ala in care stateam si ne uitam fericiti la filme, pe alta. E inca iubire. Dar e doar iubirea mea. Iubirea ta a disparut, mi-a intors, comoda, spatele, atunci cand mi-a fost mai greu, si-a luat jucariile si a plecat, ca un copil rasfatat, care face numai ce vrea. Iubire e, de fapt, numai numele pe care i-l dau eu acum. Nu, n-a fost iubire. Daca ar fi fost, ai fi stat si tu acuma si te-ai fi gandit, ai fi plans, si n-ai fi suportat alta fata langa tine, cum am facut eu pana acum. Dar tu stai, fericit, in bratele ei.

Iubire a fost cand eu ti-am trimis mesaje, desi tu nu mi-ai raspuns la niciunul dintre ele. Cand te-am sunat, desi tu mi-ai spus ca nu mai ai ce sa-mi spui. Iubire a fost atunci cand m-a durut atat de tare sufletul, cand m-a cuprins atat de tare intunericul, incat am ajuns sa-ti vorbesc urat. Era din prea multa durere, nu din lipsa de iubire, cum ai crezut tu. Iubire a fost, de fapt, atunci cand, dupa 2 minute, desi inca ma durea, te-am sunat inapoi sa-ti spun ca imi pare rau ca ti-am vorbit asa. Iubire a fost atunci cand, desi stiam ca esti al alteia, intram in vorba cu tine pe mess, doar ca sa pot sa traiesc bucuria de a citi cateva cuvinte scrise de mana ta.

Iubire a fost toate noptile in care te-am visat, si in care m-am trezit gandindu-ma la tine. Cand imi doream mai mult ca orice sa iti pot trimite un mesaj, dar n-o faceam, de teama ca ai sa-l citesti cu dispret, cu indiferenta, vazandu-l ca pe o slabiciune, si nu ca pe un mod de a te ruga sa te intorci la mine.

Iubire a fost fiecare lacrima inghetata, pe care l-am rugat pe Dumnezeu s-o transforme intr-o picatura de ploaie sau intr-un fulg de nea, pentru ca, macar asa, uitandu-te pe geam, sa vezi potopul de picaturi ce se revarsa din sufletul meu.

Dar n-ai vazut. N-ai stiut nimic. Inchis in camera ta micuta, fara ferestre, in care o tineai in brate pe ea, ai uitat sa te mai uiti pe geam, pe geamul sufletului tau, ca sa vezi ninsoarea indarjita de afara. Ca sa numeri fulgii, ca sa numeri stropii de ploaie, ca sa numeri lacrimile. N-ai avut nici macar putin timp ca sa intelegi. Nu ti-ai deschis, nici macar o clipa, usa sufletului tau, ca sa primesti gandurile trimise de mine, care bateau disperate.

Mi-ai spus ca preferi sa fii singur, decat sa fii cu mine. Si alte cuvinte grele, care imi apasa inca timpanele. Eu macar ti-am cerut iertare pentru ale mele. Dar tu...Tu ai ajuns sa te bucuri de tristetea mea, nestiind ca sunt trista nu pentru ca nu pot fi altfel, ci pentru ca aleg sa fiu asa.Tot asa cum am ales sa cred in iubire, sa cred in vise, sa cred pur si simplu, desi totul in jurul meu mi-a demonstrat ca ele nu exista. Aleg sa fiu trista, pentru ca prefer sa fiu trista, decat sa fiu indiferenta.

Asa ca poti sa te bucuri, poti sa ma compatimesti, poti sa simti si sa faci ceea ce vrei tu. Pentru mine nu va mai insemna nimic de acum incolo. Imi va ramane in minte doar amintirea ta, amintirea aceluia care se straduia macar sa faca ceva ca sa-mi demonstreze ca iubirea exista. Acela care nu mai exista acum. Tu, cel de azi, nu esti decat un strain. Totusi, ma voi ruga si pentru strainul acesta, ca sa fie fericit, pentru ca oricine merita sa fie fericit.

Dar atunci cand vei vedea ca ploua sau ninge afara, sa stii ca nu vor mai fi lacrimile mele pentru tine. Vor fi doar lacrimile lui Dumnezeu, care plange pentru cata rautate exista in lume...Adio, povestea mea. Asta e ultima pagina....Adio.