luni, ianuarie 26

Infernul sunt ceilalti


Am vazut recent o piesa de teatru al carei mesaj a lasat o urma adanca in sufletul meu, ca mina prea neagra a unui creion pe foaia tulburator de alba de hartie.

O propozitie pe care am repetatat-o, cu un suflet ganditor, iesind din sala primitoare a reprezentatiei:

"Infernul sunt ceilalti"

Da, intr-adevar, asta este definitia perfecta a infernului. Definitia marcata adanc, in sufletul fiecaruia dintre noi. Pe care o simtim des. In fiecare zi, as putea spune. Constatam acest lucru de fiecare data cand vedem cu cata usurinta ne pot face rau cei din jur, ca si cum ar fi toti doar niste copii prea rasfatati, care isi distrug jucariile doar pentru ca se plictisesc. Da, asa tratam noi sufletele. Ca niste jucarii. Fara sa stim cat de fragile sunt de fapt. Infernul e in copilul tiranic care nu stie sa aiba grija de sufletul meu.

Infernul mai e si in oamenii indiferenti. In oamenii prea egoisti ca sa vada altceva in afara de propria lor reflectie in oglinda. Si in oamenii superficiali, care se uita pur si simplu prin mine pentru ca nu sunt o fitzoasa inalta si blonda. Da, chiar am doar 1,58. :))

Infernul e si in oamenii rai, care cred ca au dreptul sa-mi faca rau pentru simplul fapt ca eu nu le-as raspunde cu aceeasi moneda. Pentru ca eu stiu ca nu merita.

Da, infernul meu chiar este in ceilalti.

Dar raiul?

Raiul unde e?

Sau unde s-a pierdut?

Vezi tu, aici e problema. Si raiul este tot in ceilalti. Doar ca e mult mai bine ascuns. Si se lasa mult mai greu tarat la suprafata. Dar totusi e acolo.

Raiul meu e tot in cei din jur. In prietenii mei, in cei pe care i-am avut, pe care ii am, si pe care ii vor avea. Si in cei care ma iubesc, asa cum sunt eu. Si chiar si in cei care ma fac sa zambesc atunci cand nu ma simt prea bine.

In prietena mea pe care io o alint "blonda" si care vesnic imi cere sfatul in probleme sentimentale. Si, dupa ce i-l dau, face oricum altceva. Nu ma supar, pentru ca nici eu nu ii urmez prea des sfaturile. Dar totusi e dragut cand vorbim juma' de ora incontinuu la telefon.

Raiul meu e si in colegii mei, care fac scoala si clasa noastra aparte. In Andreiutza, care si ea are vesnic probleme sentimentale. Si in Dani, care ma suporta in fiecare zi cand ii cer mereu guma de sters, pentru ca n-am, sau caietele cu lectii, sau creionul, sau orice altceva care imi lipseste pentru ca de multe ori sunt cu capul in nori. Si in Ale L., care ma face mai mereu sa rad pana ma doare burta. Sau in Ralu, care e si ea o "pepushe" haioasa. Sau in micutza Eve, pe care o alint pentru ca e la fel de micutza ca si mine. Sau in Flo, care mi-a pus blogul la bookmarks, lucru pentru care m-am simtit foarte bine. Si in Mau si Catalin, care sunt singurii nostri baieti, singurele noastre sperantze. :)) Si toti ceilalti colegi, care imi sunt toti dragi.

Raiul meu e in cei doi fratziori ai mei, unul mai aproape, celalat mai departe de mine. Dar ii iubesc pe amandoi. Pentru ca e mare lucru ca, intr-o lume ca asta in care traim noi, cineva sa tina atat de mult la tine. Si sa-ti fie alaturi, chiar si numai cu un gand bun.

Raiul meu e in toti oamenii care ma fac sa zambesc. Si pentru cei care au pentru mine un pupic pe obraz, o imbratisare, un sfat, un zambet, o privire, un gand, o parere buna sau orice altceva. Oamenii care au ceva sa-mi daruiasca. Si carora si eu le daruiesc, la randul meu, o particica din sufletul meu. Fie ca ei isi dau seama, fie ca nu.

Voi, oamenii, sunteti infernul, dar sunteti si raiul meu.
Si pentru asta merita sa va iubesc.
Pe toti.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu